Rezolvare "Grădina sufletului" - Răspunsuri și Exerciții

Citiți textul: Grădina sufletului (parabolă) În discuţie cu duhovnicul său, un om de bună credinţă se interesă: – Părinte, aş vrea sa fiu un bun creştin. Ce trebuie să fac mai întâi? Ce este cel mai important în viaţă? – O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o grădină în care plantezi tot felul de flori, aştepţi ca ele să crească aşa, de la sine? – Nu, părinte, trebuie să le ud... – Şi dacă doar le uzi, vor creşte ele mari şi frumoase? – Nu, părinte, trebuie să am grijă de ele, să nu fie atacate de buruieni... – Dar dacă le dai toate acestea, şi nu au lumină, pot ele creşte? – În nici un caz, părinte, căci toată munca mea nu-şi mai are rostul. – Atunci să nu uiţi niciodată, fiule, că sufletul nostru este asemenea unei grădini, în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunătatea, cumpătarea, omenia... Iar noi suntem cei care trebuie să avem grijă de această grădină, ca tot ce este acolo să înflorească. Doar astfel sufletul omului se umple de frumuseţe. – Ce trebuie să facem pentru toate acestea? – Să veghem mereu ca răul să nu se cuibărească în noi, fiindcă, odată intrat, este foarte greu să-l mai scoţi. – Şi ce mai trebuie să facem pentru grădina sufletului? – Să o udăm mereu cu apa dătătoare de viaţă - rugăciunea. Numai astfel, prin munca noastră şi cu ajutorul Domnului, florile minunate din sufletele noastre, adică dragostea, credinţa şi toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, vor creşte nestingherite, iar viaţa ni se va umple de fericire. Dicționar duhovnic – preot; om de bună credinţă – om devotat, fidel, sincer; creştin – om credincios; a se cuibări – a se oploși, a se aciua; rugăciune – închinăciune; nestingherit – liber. Răaspude la întrebări: 1. Ce întreabă omul la începutul parabolei? a) Cum să devină un bun creștin b) Cum să planteze flori c) Cum să devină bogat 2. Cu cine stă de vorbă omul? a) Cu un prieten b) Cu duhovnicul său c) Cu un profesor 3. Ce întrebare pune duhovnicul legat de grădină? a) Dacă florile pot crește fără lumină b) Dacă florile pot crește singure c) Dacă florile au nevoie de îngrășământ 4. Ce răspunde omul când este întrebat dacă florile cresc de la sine? a) Da, cresc singure b) Nu, trebuie udate c) Nu, trebuie doar luminate 5. Ce altă condiție menționează omul pentru creșterea florilor? a) Să fie puse în ghivece b) Să fie protejate de buruieni c) Să fie plantate primăvara 6. Ce element este necesar pe lângă apă și îngrijire? a) Lumina b) Îngrășământul c) Vântul 7. Cu ce compară duhovnicul sufletul omului? a) Cu o casă b) Cu o grădină c) Cu o carte 8. Ce fel de „flori” sunt semănate în grădina sufletului? a) Inteligenta, norocul, succesul b) Dragostea, credința, bunătatea c) Banii, sănătatea, voia bună 9. Cine trebuie să aibă grijă de această grădină a sufletului? a) Prietenii b) Familia c) Noi înșine 10. Ce se întâmplă dacă răul intră în suflet? a) Poate fi ușor îndepărtat b) Devine greu de scos c) Adu gânde bune 11. Cu ce trebuie „udată” grădina sufletului? a) Cu apă sfințită b) Cu lacrimi c) Cu rugăciune 12. Ce se întâmplă când sufletul este îngrijit prin muncă și cu ajutorul Domnului? a) Viața devine mai grea b) Florile sufletului cresc nestingherite c) Oamenii devin egoiști III. Exprimaţi-vă părerea! Cum înţelegeți fraza: „ Sufletul nostru este asemenea unei grădini în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, bunătatea, cumpătarea, omenia”? IV. a) Găsiți sinonime pentru sensul din text al cuvintelor: plantezi –.................................. a dăruit –.................................... lumină –..................................... cumpătare –............................... b) Indicați mijloacele de îmbogăţire a vocabularului prin care s-au format cuvintele: niciodată – înflorească – cuibărească – nestingherite – c) Analizați sintactic propoziția şi morfologic cuvântul „frumuseţe” „ Doar astfel sufletul omului se umple de frumuseţe”. d) Explicați utilizarea semnelor de punctuaţie în enunţurile: „– O, fiule, totul este important.” „– Nu, părinte, trebuie să le ud…”